Apostolul Andrei, atunci și acum

Apostolul Andrei era fiul lui Iona și fratele lui Simon (numit mai târziu Petru). Era originar din Betsaida Galileii, o zonă situată la nord-est de Capernaum. Era pescar de meserie. Făcea parte din rândul tinerilor plini de ardoare și evlavie, a căror inimă era inundată de dorința sfântă a venirii lui Mesia.

Andrei și Ioan Teologul erau ucenici ai Sfântului Ioan Botezătorul (Proorocul). De aceea, Ioan Botezătorul, văzându-L pe Hristos umblând, a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (adică, Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel care ia asupra Sa păcatul lumii).

Și L-a auzit Apostolul Andrei și Evanghelistul Ioan și L-au urmat pe Hristos.

Iisus S-a întors și, văzându-i că Îl urmează, le-a spus: „Ce căutați?” Ei I-au zis: „Rabi (care se traduce Învățătorule), unde locuiești?”

Hristos le-a răspuns: „Veniți și vedeți.” Așadar, ei au venit și au văzut unde locuia și au rămas lângă El toată ziua aceea. Era cam ceasul al zecelea (patru după-amiaza).

Inundați de sentimente sfinte, l-a urmat împreună cu Ioan, fiul lui Zevedei, și L-au cunoscut îndeaproape pe Domnul.

A doua zi i-a vestit evenimentul fratelui său Petru și i-a spus că L-au găsit pe Mesia, adică pe Hristos. Andrei, împreună cu Ioan, Petru, Iacov, Filip și Natanael L-au urmat pe Domnul spre Galileea. După trei zile au ajuns în Cana, unde Hristos a transformat apa în vin la ospățul nunții (tradiția bisericească menționează că, după minune, mirele L-a urmat pe Hristos și a devenit ucenicul Său, fiind vorba de Simon Canaanitul, de unde și numele).

Deoarece, însă, nu sosise ceasul chemării lor definitive, Apostolul Andrei și ceilalți tovarăși ai săi s-au întors la îndeletnicirea de pescar.

Domnul a călătorit o perioadă în Iudeea și în Galileea, propovăduind și făcând minuni. Dorința ucenicilor de a-L urma pe Hristos a crescut și mai mult. Și când Hristos i-a văzut pe Andrei și pe Petru, pe Ioan și pe Iacov la Marea Tiberiadei, le-a zis:

„Și le-a zis: Veniți după Mine, și vă voi face pescari de oameni.

Iar ei îndată, lăsând mrejele, au mers după El.”

Adică: Și le zice: „Veniți după Mine, și vă voi face pescari de oameni.” Ei îndată și-au lăsat mrejele și L-au urmat.

De atunci, Andrei L-a urmat pe Hristos.

​—> Observăm cum ucenicii, fără a sta pe gânduri, au lăsat mrejele și pescuitul și L-au urmat imediat pe Hristos. Hristos i-a chemat să devină ucenicii Lui, iar ei au răspuns imediat, fără șovăială, frică, griji, îndoială, neîncredere, necredință, lașitate. Au făcut ascultare de Voia lui Dumnezeu. Ei îl ascultaseră pe Ioan Botezătorul care propovăduia venirea lui Mesia, studiaseră și ascultaseră scripturile și interpretările. Îi vedem lăsând tot ceea ce îi ținea legați de cele lumești – munca, familia, prietenii, viața personală – și urmându-L direct pe Hristos, împlinind poruncile Lui.

Cu alte cuvinte, au făcut ascultare de părintele lor duhovnicesc, Ioan Botezătorul, care le-a arătat pe Mesia, Cel Căruia însuși Ioan nu era vrednic să-I dezlege nici măcar cureaua de la sandale. Au lăsat deoparte gândurile și îndoielile, au făcut ascultare de părintele lor duhovnicesc care i-a trimis la Hristos și L-au urmat.

De atunci, toate se făceau mai întâi cu binecuvântare. Iar la chemarea Lui Hristos, ei fac din nou ascultare și Îl urmează, sacrificând viața lor cea veche pentru viața cea nouă, viața Învierii, viața ascultării, viața în care Dumnezeu Însuși S-a pogorât și le arată cu Mâna Sa drumul spre mântuirea nu doar a sufletelor lor, ci și a sufletelor întregii lumi. Hristos Însuși, a doua Persoană a Sfintei Treimi, a luat trup și merge alături de ei pe calea Virtuții, calea Pocăinței, calea Iubirii, calea Iertării, calea Răbdării, calea cea strâmtă și plină de suferințe care duce la Rai, calea Martiriului.

Doar ascultarea lor le-a dat de la Dumnezeu ocazia să se pocăiască, să-L guste pe Hristos, să guste Raiul. Le-a dat ocazia ca, fiind lângă Hristos, să se sfințească și ei înșiși – așa cum în Sfânta Liturghie și în Biserică, prin Sfintele Taine, lucrează Harul lui Dumnezeu, de la veșmintele Preotului, sfințindu-se până și materia, chiar și praful. Este de o importanță supremă ascultarea de Voia lui Dumnezeu, care nu este alta decât ca Dumnezeu să fie bineplăcut, lăudat și slăvit prin cuvintele și faptele noastre. Cuvintele și faptele noastre să strige, să vestească, să mărturisească despre Dumnezeu, despre existența Sa.

Ei au avut credință și nu s-au temut; suntem chemați și noi să facem la fel, fără frică, fără lașitate, să-L urmăm pe Hristos, să mărturisim despre El, de vreme ce dorim să ne numim ucenicii Lui. Atunci trebuie să ne asemănăm Apostolilor Lui, începând cu exemplul Apostolului Andrei. Dumnezeu ne va vedea efortul și ne va ajuta; este nevoie de bunăvoință pentru lupta duhovnicească și de credință, iar Dumnezeu știe cum să ne învie din întunericul în care ne aflăm și cum să ne aducă la Lumina Sa... în Rai... lângă El... alături de El... împreună cu El...

​—> „Slavă lui Dumnezeu pentru toate!” să strigăm, iubiții mei frați întru Hristos.

Apostolul Andrei a fost prezent și în Duminica Învierii lui Hristos, la fel ca în toate zilele, și la Înălțarea Domnului la cer, unde L-a văzut ridicându-se la cer cu nori. La Cincizecime, a primit și el Duh Sfânt și L-a propovăduit pe Hristos pentru mântuirea oamenilor. A fost prezent și la Sinodul Apostolic, în jurul anului 50 d.Hr.

​Origen menționează că, ulterior, a propovăduit sciților, în Nicomidia, în Niceea, în Bitinia, în Goția și, în general, în regiunile estice ale Mării Negre (Euxin).

​O altă tradiție spune că a ajuns la Sevastopol, Trapezunt, Sinope, Heracleea și Bizanț, unde făcea minuni. Apoi, a mers în Asia Mică, Ierusalim, Efes, a vizitat Laodiceea, Nicomidia și Bitinia și alte orașe, atrăgând noi credincioși, hirotonind preoți pe cei mai buni dintre credincioși. A revenit la Sinope, unde Domnul l-a salvat în mod miraculos de la o moarte martirică.

​Se menționează că a ajuns până la Kiev, pe un deal al căruia a ridicat cu mâinile sale o Cruce de piatră. Acest deal a fost numit „Andriyivska Hora” (Dealul Sfântului Andrei).

​A vizitat apoi regiuni din Iugoslavia, a mers în Macedonia, Tesalia și în alte părți ale Greciei și a ajuns în cele din urmă la Patras. Acolo a propovăduit și a ridicat poporul la noua credință.

 În Ahaia, învățătura sa a dat roade și, prin rugăciunile sale, a vindecat în mod miraculos mulți bolnavi. Astfel, adevărul creștin a avut mari cuceriri în rândul poporului din Patras. Chiar și Maximilla, soția proconsulului Ahaiei, Egeatos, a crezut în Hristos, după ce Apostolul a vindecat-o de boala gravă pe care o avea. Acest fapt l-a înfuriat pe proconsul, iar la îndemnul preoților idolatri, l-a arestat pe Andrei și l-a răstignit pe o cruce în formă de X.

​Când Sfântul Andrei a fost răstignit, mulți creștini s-au dus la proconsulul Egeatos protestând împotriva judecății sale nedrepte și cerând să fie coborât de pe Cruce omul drept al lui Dumnezeu, Andrei, pentru ca Ahaia să se liniștească. Egeatos, văzând mulțimea și ascultându-i pe creștini, a acceptat.

​Creștinii au alergat și i-au vestit Sfântului răstignit că Egeatos intenționează să-l coboare de pe Cruce, dar Sfântul L-a rugat pe Domnul să nu permită acest lucru, spunând: „Nu îngădui, Stăpâne, ca cel ce a fost agățat pe lemn să fie din nou dezlegat; nu permite ca cel ce a fost spânzurat pe taina Ta, după asemănarea Ta, să fie coborât!” Și după ce s-a rugat pentru ultima oară și L-a slăvit pe Domnul, și-a predat duhul în mâinile lui Hristos.

​Astfel, Apostolul Andrei s-a înfățișat lui Dumnezeu ca un „lucrător încercat” (2 Timotei 2:15). Adică, un lucrător al Evangheliei încercat și desăvârșit.

​Creștinii din Ahaia au plâns profund moartea sa. Durerea lor a devenit și mai mare când proconsulul Egeatos a refuzat să le dea sfintele sale moaște pentru a le înmormânta. Dumnezeu, însă, a rânduit lucrurile. În aceeași zi în care a murit Sfântul, Egeatos a înnebunit și s-a sinucis. Atunci, creștinii, împreună cu episcopul lor, Stratocle, primul episcop al Patrasului, au luat cinstitele moaște și le-au îngropat cu mare cinste. Pomenirea Apostolului Andrei cel Întâi Chemat este cinstită pe 30 noiembrie a fiecărui an, iar în Patras a fost ridicată o splendidă Biserică cu același nume, în cinstea Sfântului și spre Slava lui Dumnezeu.

​Sfârșit și lui Dumnezeu slavă!!!